Cea mai interesantă veste este că, pt iPad-uri, nu se va mai numi iOS, ci iPad OS, în sfârșit au făcut mișcarea. Nu e clar dacă stick-ul se poate conecta doar la iPad-urile cu USB-C sau și la cele cu Lightning. Iar acel mac pro revine, după ani de câcâială enervantă, la forma lui clasică din vremea lui Steve. Le-a trebuit cam mult. Sunt multe chestii noi, să vedem concret.
Păi și eu mă joc acuma cu un iPad Pro 13, 1st gen., ar fi aiurea să nu meargă, nu au 5 ani de la lansare. Se pare că toate telefoanele familiei intră pe zona verde a compatibilității. Cel mai curios sunt însă pt iPad OS, după descriere pare un upgrade major.
Dacă te-ai lămurit că o tastatură fizică e mai bună decât cea virtuală iar acum, fiindcă tot ai legat iPadul de tastatura aia, simți că mai bine lucrezi cu un maus decât să dai cu degetul pe ecran… cu ce e mai bun tot setupul ăsta decât un laptop?
Păi e mai bun – o să zică unii – pentru că astfel am și o tabletă în pat, și un pseudolaptop la birou. OK, dar dacă tot am ajuns la concluzia că interfața touch e imprecisă și e bună doar pentru consumat conținutul când stai comod în pat, atunci era suficient să facă un MacBook cu ecran detașabil și un macOS care să se adapteze la touch doar un pic, în punctele esențiale. Cam ca Surface Pro/Book și Windows 10.
A se observa cum arată cursorul mausului. E din cauză că suportul pentru maus este gândit ca ajutor pentru persoanele cu nevoi speciale. Să vezi de acum încolo scandal, că de ce nu bagă cursor-săgeată, ca în celelalte sisteme de operare…
Adevarat. Probabil ca sa ai 2 chestii de cumparat de la ei. Cam asa a inceput sa functioneze Apple. Masina de facut bani si doar apoi de facut lucruri practice/functionale. De ce sa dai xxx $ can poti sa dai 2*xxx $.
Puteau sa vanda chiar separat ecran/tableta si unitatea/tastatura cu sistem de operare macOS.
Tot asa si cu cresterea continua preturilor la iphone. De fapt cresterea veniturilor pe zona de telefoane vine in principal din cresterea preturilor aparatelor nu din cresterea de volume vandute. La un moment dat cresterea asta se va rupe. Nu sunt destui cumparatori an de an de telefoane la pret de Mac. Ei s-au dus in partea de pret mare a pietei si partea de medie au lasat-o altora. In fine…
Cred că problema nu este la Jobs, săracu’, D-zeu să-l ierte, ci la faptul că, ulterior, în ultimii 8–9 ani, noua echipă chiar nu a știut ce să facă. Partea bună este că a dezvoltat două sisteme de operare pe două procesoare diferite, doar că, de vreo 3–4 ani încoace, problema s-a complicat. Apple a rămas programatic pe un sistem de operare și pt iPhone și pt iPad, deși – evident – una e să ai un OS pt ecrane mici, de 4–6 inci, alta e OS pt ecrane mari, de 10–13 inci. Momentul critic a fost lansarea lui iPad Pro 13 inci (mă rog, 12,9), era evident că Apple vrea să treacă spre altceva, dovadă că, odată apărut acest model, a scos din producție MBA de 11 inci. Apple „descoperă” un mac pro cvasiidentic celor din epoca Jobs, doar că mult mai scump, cu tot felul de fente la gleznă. Și, după 3–4 ani, lansează iPad OS (oribil nume, zice fi-mea). Se face anul de când sunt utilizator de iOS, acum am un iPad de 13, 1st gen. Este OK pt citit și adnotat PDF-uri, mult mai confortabil decât pe macOS și, zice fi-mea, pt desenat/proiecte. Pe ici, pe colo, mai are alte avantaje. Deci, cert, soluția este cea deja aplicată de alții: tabletă care, la o adică, să fie și laptop, cu tastatură și maus. Și să-i poți naibii priponi un stick în mufa aia. Altă tâmpenie, să nu poți lega un stick la un iPad/iPhone. Sigur, poți, cu niște stick-uri inutil de scumpe.
Păi la aspect cred că nu se vede mare diferență, dar ar trebui să poți folosi un maus (și USB cu adaptor și BT) și un disc extern (cu adaptor) fără alte fente de la 3rd parties.
Acuma eu nu știu cum gândește Apple viitorul aifoanelor sale, dar de ceva generații încoace, nu mai zic de ultima, procesoarele din ele sunt mult mai puternice decât are nevoie un telefon, fie el și smart. Mă gândeam că noile aifoane, cel puțin, se pot transforma automat într-un desktop odată ajunși acasă: le pui frumos într-un dock la care ai conectat un monitor, o tastatură și un maus și devine jucării care rulează iPadOS. Adică ai ceva relativ mic și compact la tine, ai o sculă relativ puternică acasă.
A încercat Ubuntu așa ceva acum câțiva ani și a renunțat. A încercat și Microsoft așa ceva acum câțiva ani și a renunțat. Poate că atunci procesoarele nu erau suficient de puternice, iar dacă erau puternice consumau prea mult pentru un telefon. Poate în prezent Apple consideră că s-a ajuns la un punct de echilibru între consum și performanțe care să le permită să facă asta, deși eu sunt sceptic că ideea va prinde.
Am găsit și eu noutățile din iPadOS. Sunt multe, dar le descoperi doar dacă ești hotărât să lucrezi intens pe un iPad, citești înainte tot ce e pe pagina aia și apoi testezi și memorezi fiecare operațiune: din ce parte a ecranului trebuie să tragi cu degetul, câte degete trebuie să folosești, unde găsești cutare buton, etc.
Vorba aia din Lethal Weapon: “I’m too old for this shit”
Acu’ serios vorbind, nivelul de complexitate al operării acestui sistem de operare mi se pare că a depășit cu mult pragul peste care e dispus să treacă un utilizator obișnuit. Să consumi filme și distracție e simplu, însă orice altceva devine mai complicat decât pe un computer.