Poate ați urmărit zilele trecute lansarea capsulei Orion, noul vehicul spațial al celor de la NASA care, într-un viitor nu tocmai îndepărtat, ar trebui să ducă un echipaj uman tocmai pe Marte. Ei bine, computerele de bord ale capsulei Orion folosesc procesoare IBM PowerPC 750FX, adică G3-uri la 900 MHz pe care Apple le-a utilizat acum vreo 12 ani în iBook-uri și iMac-uri (detalii aici).
Motivația aceste alegeri ține de siguranța zborului: se pare că procesoarele mai vechi sunt mai puțin vulnerabile la radiațiile de tot felul din spațiul cosmic. Nu că astea noi n-ar putea funcționa. Dar ele ar necesita configurații speciale și multe teste cu care cei de la NASA au considerat că nu are sens să-și piardă vremea, atâta timp cât procesoarele vechi merg bine.
Procesoarele PPC sunt iubite la NASA. Cel mai nou rover marțian, Curiosity, folosește un PowerPC 750 la 200 MHz, adică cam la fel ca un G3. Detalii, aici. Iar aici găsiți o listă cu câteva sonde care folosesc RAD6000, înrudit cu PowerPC 750. Rușii foloseau până de curând un procesor Intel 386 pentru computerul de bord al venerabilei capsule Soyuz, pentru că rezista destul de bine la radiații (având circuitele ceva mai groase decât ultimele generații de procesoare, care înghesuind tot mai multe tranzistoare într-o suprafața tot mai mică, au mișcorat circuitele, facilitând astfel intervenția electronilor rătăciți din radiația cosmică să le bruieze activitatea). Până la urmă, un 386 sau un G3 oferă totuși suficientă putere de calcul brută pentru nevoile sondelor, care nu prea procesează date științifice la bord. Computerele de bord ale nevetelor spațiale au fost proiectate în anii '70 și au funcționat perfect până acum câțiva ani, când flota a fost retrasă (cu toate că au fost evitate misiunile care să găsească naveta activă de revelion, pentru că nimeni nu știa exact cum se vor comporta computerele de bord la shimbarea anului).
