Vești bune pentru vânzătorii de pe OLX sau Okazii: Apple tocmai a crescut binișor prețurile în euro ale produselor sale, cu ocazia creșterii dolarului pe piețele internaționale:
http://www.macrumors.com/2015/03/10/apple-price-increase-2015-usd/
Exemplu de prețuri ale modelor de bază MacBook Pro:
SUA: $1,299 – $1,499 – $1,799
Germania: 1.449€ – 1.649€ – 1.999€Apropierea cursurilor marilor valute ale lumii (euro, dolar, franc elvețian) mi se pare f interesantă, pare a se dori o unică valută occidentală, în prima fază, evident, păstrând valute distincte dar la curs apropiat. Dacă tăiem 2 zerouri la yen, ajunge și el pe acolo (a fost mai aproape, acum este devalorizat, dar cred că îl vor readuce spre o sută și ceva la dolar).
Cursurile sunt mișcate de multe variabile independente, nu cred că există un guvern mondial din umbră care urmărește unificarea valutelor occidentale prin curs valutar apropiat… Apropierea de unitate este pur întâmplătoare. EUR scade vertiginos pentru că vor fi pompați în piață în perioada următoare multe miliarde de euro tipăriți pentru a reduce la valori mai normale o inflație negativă a monedei europene. Drept urmare, USD, CHF și JPY cresc față de Euro. Cum moneda noastră națională este cel mai dependentă de Euro, este normal să scadă și ea (economia României este puternic racordată la cea europeană).
Te înșeli profund, variația cursurilor dolarului și francului elvețian față de euro nu poate fi așa, că e mișcă economia, este intenționată și planificată.
De către cine? Există forțe de ambele părți, fiecare trage de frânghie în direcția lui. Cursul este stabilit de cerere și ofertă, bulls and bears, vânzare și cumpărare. Nu cred că există un comitet care stabilește cursul pentru a doua zi. Există mii, zeci de mii de grupări (bănci, fonduri de investiții, brokeri, alte companii, persoane private) care vând și cumpără de zor și din această dinamică avem cursul.
Dacă o virăm spre în oculta mondială, cu tot respectul, eu părăsesc discuția.
Nu e vorba de ocultă, doamne ferește, e vorba de politici coordonate și care țintesc undeva. Raportul euro/dolar a oscilat de la circa 1,2 euro la dolar, după care interesul americanilor a fost să aibă un dolar mai slab decît euro; yenul era ceva în jur de 105-108 la dolar, la un moment dat s-a devalorizat, așa a fost interesul Japoniei, discutat cu americanii, să aibă un yen mai slab pt a stimula exporturile și a descuraja importurile. Dacă, atunci, tăiai două zerouri și ai fi făcut un yen nou, tare, ar fi fost cam 1,1 yeni la 1 dolar. Acum, după ani de curs fix, Banca Elveției a decis: nu va fi curs fix de 1,2 CHF, va fi liber; după 2-3 săptămîni de busculadă, s-a ajuns la o stabilizare. După cum vezi, cursul leului față de aceste valutge începe cu 4, nici una nu mai e cu 3. Leul aici nu face decît să se raporteze la euro și, prin euro, la celelalte valute. Ce spun ăștia pe la tembelizor, cu leul slăbește față de dolar sînt tîmpienii, leul se menține stabil față de euro și oscilează pt rest în funcție de raportul acestor valute față de euro.
eu nu-s mare expert financiar, dar fii sigur că aceste cursuri valutare nu se modifică așa, la liber, există un control relativ strîns al băncilor și discuții în spatele ușilor închise despre cum să fie cursurile astea. Tu crezi că Banca Elveției a decis acel curs liber așa, la voia ei? dar cînd decisese să fie curs fix de 1,2 la 1? Deci, repet, nu e vorba de ocultă, ci de niște calcule politico-financiare. Nici scăderea prețului țițeiului urmată de schimbarea cursului valutar dolar/euro nu cred că e întîmplătoare, nu are cum fi.
Păi exacta asta spuneam și eu.
Pe de altă parte, când Elveția a dorit renunțarea la un curs fix, nu cred că s-a sfătuit cu americanii și cu japonezii, pur și simplu economiștii lor au stabilit că așa e bine pentru ei. Nu cred că fiecare creștere sau scădere este coordonată din umbră, ci mai degrabă de forțe multiple și cursul este rezultanta lor. Ah, că există politici pe termen lung, ale americanilor, ale europenilor, ale Asiei, sunt de acord, dar în mare parte cursul este doar o rezultantă a a acțiunilor mai multor grupuri financiare puternice care nu tot timpul lucrează coordonat, pentru că mai degrabă fiecare are un interes propriu.
Nu e întâmplătoare, dar sunt la mijloc mai multe interese. Nu cred că toți s-au pus de acord să scadă prețul petrolului, unii au fost de acord, unii nu, au câștigat cei cu influență mai mare, ca de fiecare dată. Nu cred că s-au adunat toate părțile implicate în spatele ușilor închise și au decretat la unison: “ok băieți, de mâine prețul barilului va fi ăsta, e în regulă așa?”. Unii au vrut, unii nu au vrut, a fost o luptă la mijloc și sunt sigur că nu toți sunt fericiți de urmări. La fel e și pe piața interbancară, nu se pun toți de acord în ce direcție o ia yenul, unii vor în sus, alții vor în jos, câștigă cei care au influență mai mare.
Putem închide discuția, fiecare are reperele sale.