Ăsta era și reproșul recenziei, că ochii se plimbă mereu de la ecran la touchbar și la taste, este obositor.
Asta era și problema mea, dar totuși, poate dacă ești concentrat pe 2-3 aplicații din domeniul tău, te obișnuiești cu scurtăturile specifice, fie că este vorba de combinații de taste sau zone de pe touch bar. Și e prima dată când iau apărarea touch bar-ului. Spre exemplu, Ulysses au profitat frumos de Touch Bar, sau cel puțin așa se vede din poze (momentan au probleme cu site-ul, dar sper să-și revină). Totuși, Touch Bar-ul nu este o opțiune pentru care aș fi dispus să plătesc extra, eu prefer butoanele, pe mine mă supără și faptul că trebuie să apăs pe ecranul iPhone-ului fără să primesc feedback. Pe lângă Air, am două PC-uri cu care interacționez zilnic și ambele au tastatură mecanică, e o plăcere pură să tastez pe ele. Și uneori mă gândesc cu nostalgie la felul în care se simțeau tastele (de cauciuc) de la un Blackberry, dar ar avea un sistem de operare adevărat, mai că m-aș gândi să-mi mai cumpăr unul.
Am primit astăzi și tastatura pentru SP4. Drăguță, cu taste iluminate și un trackpad care funcționează cam la fel de bine precum cele cu care ne-am obișnuit pe MacBook-uri. Mă gândeam că o să scrolleze sacadat, linie cu linie, așa cum face mausul meu Microsoft și cum eram eu obișnuit pe vremuri. Dar nu, scrollul este fluid și natural, exact ca pe Mac. Cel puțin așa e în Edge. Trackpad-ul știe și gesturi multitouch, zoom, tap to click, trei degete… s-au inspirat mult de la Apple și bine au făcut.
Deci tableta mea a devenit acum un ultrabook.
1 Like
Nu mi-au trebuit decât două zile de utilizat Surface Pro în mod laptop pentru a decide că viitorul meu laptop va avea obligatoriu touchscreen. Că o fi cu macOS sau cu Windows aproape că nici nu mai contează. Știu doar că Apple greșește. Ca input device secundar, un touchscreen poate fi foarte util la un laptop. Nu, nu stau toată ziua cu degetele pe ecran, folosesc mausul și trackpadul la fel ca înainte, dar acum am o nouă modalitate de a interacționa ocazional cu aplicațiile!
- Mi-e mult mai ușor să rotesc canvasul din Photoshop cu degetele direct pe ecran. (Mai ales că nu am lagul de pe MacBook Pro atunci când încerc să fac asta folosind trackpadul. Din păcate constat tot mai des că aplicațiile Adobe merg un pic mai bine în Windows decât pe Mac.)
- La fel și cu zoom-ul, uneori e mai precis să fac asta pe ecran, nu pe trackpad.
- Pot face rapid swipe la notificările de pe ecran. Pentru că Windows e deștept: atunci când fac swipe pe ecran peste o notificare, cursorul mausului rămâne pe loc, nu se mută și el și așa pot să-mi fac treaba mai departe.
- Uneori mi-e mai comod să întind brațul pe birou și să fac scroll pe ecran cu degetul mare, decât să folosesc trackpadul.
- Și nu, nu trebuie să ai neapărat un sistem de operare complet adaptat pentru touch. Așa cum ziceam, la un laptop touchscreenul are rol secundar, pentru că majoritatea interacțiunilor cu aplicațiile le faci mai eficient cu mausul. La un MBP cu touchscreen, Apple nu ar fi trebuit decât să adauge în macOS câteva elemente optimizate pentru touch acolo unde merită (ce ziceam mai sus: notificări, zoom, multitouch). Ar fi fost mai util decât Touch Bar.
1 Like
Evident, dar spune-le tu asta căpoșilor ălora. Eu nu știu ce grup de testeri au, probabil au deștele anchilozate și nu le folosesc deloc.
Din cîte îmi amintesc, cursorul rămîne pe loc dacă “îi faci vînt” unei notificări cu Magic Mouse. Mă mir dacă de pe trackpad nu e așa, la swipe-ul cu două degete.
Frumos, pentru touchscreen, ar fi partea de multi să pui toată palma și să plece deodată 4-5 notificări, presupunînd că ți s-au adunat atîtea, necumulate. Am constatat uneori la Mail că, dacă intră deodată 3-4 mail-uri, ca atunci cînd pornesc aplicația, apar 2 notificări diferite, apoi în loc de a treia, dispar toate și apare una cu “5 new notifications (sau messages, nu mai știu)”.
Din câte știu eu (nu pot verifica acum), în macOS dacă vrei să faci vânt unei notificări trebuie să te duci mai întâi cu cursorul deasupra ei, că altfel swipe-ul are efect în aplicația activă. Pe mine m-a deranjat mereu chestia asta atunci când aveam de lucru cu mausul și nu vroiam să mut cursorul tocmai în colțul ecranului.
A, asta da, ai dreptate, am înțeles eu greșit. Retrag.
Momentele alea în care îți aduci aminte de ce ai devenit utilizator Mac:
- Butonul-radieră din capătul stylusului de la Surface este un mic device Bluetooth care ar trebui să execute niște comenzi în funcție de cum apeși pe el (o singură dată sau apăsare dublă). Ei bine atunci când sistemul iese din hibernare, de cele mai multe ori butonul ăla nu mai funcționează. Își revine numai după restart, repornire Bluetooth, sau reinstalare Pen. Una din ele sau toate trei, în funcție de cum ai noroc.
- Poate că mai înjurăm noi din când în când Finder, însă pentru organizarea fișierelor este superior lui file explorer din Windows. În Windows ai la îndemână toate opțiunile mai mult sau mai puțin utile pentru vizualizarea fișierelor, dar lipsesc taburile, etichetele și smart folderele. E uimitor cât de arhaic a rămas file explorer, parcă e același ca în Windows XP, dar cu un skin nou. Finder + DefaultFolderX sunt cu trei clase peste.
- O fi având Windows tone de software scrise de-a lungul deceniilor, dar pe Mac parcă există o varietate mai bogată de aplicații noi, cu un aspect modern și îngrijit. Citeam acum câteva săptămâni un articol de-al lui Paul Thurrot în care zicea că Windows are o problemă mare cu stagnarea dezvoltării de software. Are dreptate. Doar în Windows Store mai găsești câte ceva interesant, însă și acolo sunt multe aplicații neactualizate din vremea lui Windows 8. Nu știu ce să zic, cu atât de mulți utilizatori de Windows ar trebui să existe și o piață de software mai diversă.
2 Likes
Apple are încă un mare avantaj, mai ales pe zona soft. Pe zona hard, au cam dat-o în bară, iar noi trebuie să înghițim broaștele astea, hackintosh nu mă atrage.
Partea cu organizarea mi se pare și mie incredibil de neglijată în Windows. Am găsit ceva pentru tab-uri, nu mai știu cum îi zice (L.E. Clover), dar tag-urile am înțeles că după XP au dispărut. Altceva, ce mi se mai pare foarte util pe Mac și absent pe Windows este panoul lateral cu detalii și preview. Folosesc foarte des pe Mac asta, cînd am documente sau poze cu nume ciudate și vreau să văd ce sînt, pentru a le redenumi. Uneori mi-e mai comod, mai ales la documente, să am bara de preview mereu deschisă, decît să fac Quick Look.
Și altceva, la fel de important, pentru mine, este că, în afară de monstrul Adobe, Windows nu are un cititor PDF suficient de serios! Sumatra e pe buzele tuturor, eventual Foxit, ca alternativă, dar, de exemplu, nu pot afișa sublinierile și adnotările în bara laterală! Iar dacă o fac, nici să nu îndrăznești să ceri să fie cu preview (parte din ce ai marcat).
Hmmm… p-astea nu, mulțumesc. Am probat 5-6 variante, nu știu cum le-am ratat. Acum mai rămîne să și comunice bine cu altele, că Skim, de exemplu, nu-mi listează decît sublinierile făcute cu el.
Oricum, mulțumesc, o să le studiez.
+1 pentru PDF-XChange Editor
Un articol afirmă că, în ultimul timp, mulți macuseri au trecut la MS Surface Pro după dezamăgirea produsă de nMBP.
După aproape o lună de folosit Surface-ul zilnic, device-ul nu m-a dezamăgit deloc. Este foarte mișto atât ca tabletă cât și ca laptop ultraportabil. Ce mă oprește totuși să renunț la Mac este Windows, dar nu neapărat sistemul de operare, care este ok, ci ecosistemul de aplicații pentru Windows, care este într-o stare jalnică. Sună ciudat asta, pentru că ne-am obișnuit să auzim că, în comparație cu Mac-ul, găsești tone de aplicații pentru Windows pentru absolut orice. Din păcate realitatea este alta iar un utilizator de Windows n-o să recunoască asta, pentru că multora dintre ei li se pare perfect acceptabil să folosească aplicații care arată ca acum 10 ani sau care n-au mai fost actualizate de acum 10 ani.
- Am fost surprins să constat că unele dintre aplicațiile Adobe CC pentru Windows sunt un pic în urma celor de pe Mac.
- InDesign CC 2017 pentru Windows nu suportă zoom-ul animat. Mi se pare că și interfața aplicației merge mai greu decât pe Mac. Ferestrele de dialog apar pe ecran cu o întârziere de 1-2 secunde, de parcă aplicația s-ar chinui să le genereze.
- A fost de-a dreptul șocant să constat că Dreamweaver CC 2017 pentru Windows nu e 100% compatibil cu ecranele HiDPI (“retina”), așa că interfața este complet pixelată.
- Am căutat niște aplicații care să înlocuiască Default Folder X de pe Mac. Am găsit vreo trei. Una nu era actualizată din 2012, deși se vinde în continuare. Am încercat-o, părea funcțională, dar fiind atât de veche nu oferea suport pentru ecrane HiDPI, deci arăta pixelat. Mai avea și niște iconuri urâte care aminteau de Windows XP. A doua aplicație – neactualizată de cine știe când, am renunțat să o testez când am văzut pe SourceForge că developerul a dispărut în noapte. Mai este o a treia pe care o voi încerca în curând, sper să am mai mult succes. Jos pălăria pentru cei care fac DefaultFolder X pentru Mac, o aplicație care există de pe vremea lui Mac OS Classic și este actualizată mereu pentru a beneficia de toate tehnologiile noi din macOS.
- Există și o explicație pentru stagnarea aplicațiilor în comparație cu cele pentru macOS. În timp ce utilizatorii de Windows au mari reticențe să facă upgrade la o versiune nouă (acum cred că Windows 7 este noul XP – mulți ar sta cu Win 7 încă 10 ani de acum încolo), noi ăștia de pe Mac suntem obișnuiți să actualizăm sistemul în secunda doi după ce noua versiune a apărut pe piață. Asta se reflectă și în atitudinea developerilor.
Așadar vă recomand să vă bucurați de aplicațiile noi și de cele mereu proaspete care există pentru macOS. Or fi ele mai puține decât cele pentru Windows, dar sunt de o calitate mai bună și sunt actualizate mult, mult mai frecvent.
Dezvoltatorii țin ritmul cu autorii sistemului de operare. macOS încă se menține avansat față de Windows și cred că așa va fi și în viitorul previzibil.
Apple a luat-o relativ bine pe arătură pe zona «hardware pro». MacPro, cu forma sa de joben, este – mai degrabă – ceva haios, nu acel device configurabil, modular. Non pro sînt și ultimele nMBP cu forma lor închistată, zero configurabile, fără să mai reiau discuția cu conexiunea USB-C. Cele două iPad-uri pro pot fi cu greu catalogate astfel, sistemul de operare nepermițînd lucruri serioase pro.
Cook a declarat recent că în 2017 Apple va veni cu noutăți pe zona pro. Să vedem, chiar sînt curios. Pe zona edu, în afara faptului că oferă 3% discount (nu știu cît e în alte țări), nu are nimic edu „pe bune”, ceva gen MB alb/negru, ieșit de mult din producție. MBA ar fi cu greu calificat drept edu, iar nMB este o jucărie frumoasă, supraevaluată, non-edu.
1 Like
Orice moneda are doua fete. Trebuie sa recunosc ca tocmai compatibilitatea Windows-ului cu aplicatii vechi m-a salvat intr-un moment. Aveam niste articole la o revista la care am lucrat, facute in PageMaker 7. A trebuit sa deschid unul dintre ele. Pe Mac, PM7 a fost creat pentru Mac OS 9. Indesign nu deschide decat fisiere generate cu PageMaker 6.5, nici mai vechi, nici mai nou. Schimbarea extensiei fisierului din .pm7 in .p65 nu a rezolvat problema. Am un Windows 10 pe computerul de la servici. Am instalat PageMaker 7 si s-a instalat corect, a functionat corect, asa ca am putut deschide fisierul pe care l-am convertit in versiunea 6.5, pe care l-am putut apoi deschide cu InDesign CC pe Mac si salva in format proprietar. Aceiasi problema cu fisiere .wpd (WordPerfect). Word de Windows le deschide, Word pt Mac, nu. Pe Mac de deschide doar Nissus, dar le cam da peste cap, mai ales informatia din tabele, nu se poate citi. Nu stiu sa existe pe macOS ceva care sa deschida corect un document WordPerfect si sa il salveze in alt format.
Problema fișierelor create cu aplicații mai vechi este majoră în macOS, m-am confruntat cu ea atunci, la trecerea de la clasic la OS X și le-am convertit atunci. Mai am fișiere vechi, dar – sper – toate au fost convertite, în orice caz nu am mai avut nevoie de ele. Am încă OS 9 și Word Perfect 3,5 de mac, dar nu l-am prea folosit, am dat de el taman cînd se termina era clasică. Superbă aplicație, dar – funcțional vorbind – și noul Nisus și Mellel și Pages au preluat multe din interfața sa, colosală pe vremea aia.
Cel mai bun program de file manager in Windows este de departe Total Commander. Eu il folosesc din 2001 (atunci se numea Windows Commander si era succesorul celebrului Norton Commander pentru DOS).
Este un program complet de lucru cu fisierele. Existe versiune de incercare pe 30 de zile, dar si dupa aceea se poate folosii.
https://www.ghisler.com/