Săptămâna trecută mi-a sosit din Germania ultima mea achiziție: un PowerMac G4 MDD din 2004, 1,25 GHz dual procesor, 2 GB RAM. L-am luat dintr-un singur motiv: este ultimul model de PowerMac care poate boota în Mac OS 9, sistemul de operare care-mi place foarte mult. Mai am un iBook G3 cu OS 9 dar pe un ecran de 800x600 nu poți face mare lucru.
A fost pentru prima oară când am văzut pe viu un PowerMac G4 MDD. Este un computer cu un design superb, din categoria Mac-urilor sexy, lucioase și cu forme rotunde. Îmi place mai mult decât G5-urile din aluminiu. Contează și faptul că exemplarul pe care l-am primit este ca nou, aproape că n-are nici o zgârietură.
I-am pus Leopard și Mac OS 9.2.2 pe două hard discuri separate (încap patru înăuntru!) și merge brici. În ciuda vechimii sale Mac OS 9 e un sistem în care poți face destule chestii utile, chiar și acum la aproape 15 ani de când Steve Jobs l-a îngropat oficial. Aplicații și jocuri se găsesc pe situri cum ar fi Macintosh Garden. Cele mai multe sunt abandonate de producători și pot fi folosite gratis. Altele, cum ar fi pachetul Adobe Design Collection, pot fi cumpărate de pe eBay la prețuri modice comparativ cu versiunile noi.
Veți întreba ce rost are să te chinui cu un sistem de operare atât de vechi? Ei bine trecând peste motivele legate de nostalgie și preferințe personale, Mac OS 9 este probabil cel mai sprinten sistem cu care poți lucra pe un computer precum acest PowerMac G4. Este simplu (dar nu simplist), fără brizbrizuri, fără efecte inutile care consumă resurse. Nu-ți stă în cale, nu are lag-uri, te lasă să lucrezi.
E uimitor să constați că aplicații vechi precum Illustrator 10 sau Photoshop 7 se mișcă mai bine în Mac OS 9 decât ultimele versiuni pe un MacBook Pro Retina cu Yosemite. Nu mă refer aici la operațiunile punctuale care necesită putere brută de calcul, unde MBP-ul este evident cu mult mai rapid. Vorbesc despre senzația generală pe care ți-o lasă programul respectiv atunci când lucrezi cu uneltele și când navighezi prin ferestre, adică lucrurile pe care le faci în 80% din timpul petrecut în fața computerului.
Aici ce-i drept iese în evidență mai degrabă cât de lent este Yosemite pe ecranul Retina și cât de greoaie pot fi la rândul lor versiunile curente ale aplicațiilor cu care lucrez eu de obicei. În ultimii ani hardware-ul a avansat mult mai mult decât software-ul.
Desigur, Mac OS 9 are și părți mai puțin plăcute. Gestionarea memoriei și multitaskingul sunt din altă epocă. Un program care crapă îți trage cel mai adesea tot sistemul după el. Nu se compară la stabilitate cu OS X. Deoarece lipsesc browserele moderne, e aproape imposibil să navighezi pe net în condiții decente. Iar clienții de email de acum 15 ani nu suportă unele facilități mai noi, cum ar fi autentificarea securizată TLS. Singura soluție cât e cât acceptabilă e Clasilla, cu al cărui client de email am reușit să mă conectez la Office365.
Dar e o oază de liniște atunci când vreau doar să lucrez pe un computer cu un sistem de operare care nu mă încurcă (aproape) deloc.
