Nu degeaba a apărut încă din antichitate vorba aia: timeo Danaos dona ferentes, „mă tem de greci, mai ales dacă fac daruri” sau „… atunci când…”.
Eu nu pricep altceva: de ani deja, Grexit a fost o temă de discuții, ba că stă, ba că pleacă. Acum cîțiva ani, da, o ieșire așa, bruscă, ar fi fost greu de digerat. Dar acum? după atîția ani, cînd, la un moment dat, părea clar că GR iese din grup, ce așa de mare surpriză? Nu știu dacă și atunci am scris undeva, dar mi s-a părut o eroare să o tot lălăi cu Grexit, ba nu Grexit, ba iar Grexit… asta dovedește lipsă de fermitate, lipsă de orientare, lipsă de comunicare, lipsă de orice.
Euronews au difuzat în direct, cu traducere simultantă destul de abreviată, interviul lui Tsipras la TV elenă. Mi s-a părut coerent și sigur de el, nu părea deloc speriat sau altfel. Mi-am dat seama că eu nu știu ce au discutat, de fapt, în numeroasele runde de discuții; unde și de ce s-au împotmolit. Dacă asculți o parte, îi dai dreptate, dacă o asculți pe cealaltă, îi dai dreptate aceleia.
Recursul la referendum mi se pare o concluzie logică și inevitabilă. Nu știu ce valoare are acest referendum (consultativ ori imperativ) și, mai ales, nu știu ce întrebare ori ce întrebări se pun(e).
Referendumul e o măgărie. Cum să pui responsabilitatea luării unei decizii atât de importante pe umerii unor oameni care poate habar n-au de economie și finanțe? Guvernul își ascunde lașitatea și incompetența acoperindu-se cu decizia luată de popor.
Pe buletinul de vot opțiunea NU este prima, din câte am auzit. Adică NU măsurilor de reformă propuse de creditori pentru a continua finanțarea idioților ăstora. Votați NU băieți, abia aștept să văd ce se întâmplă.
“Ar trebui ca propunerea care a fost inaintata de catre Comisia Europeana, Banca Centrala Europeana si Fondul Monetar International la reuniunea Eurogroup din 25 iunie, 2015, si care consta din doua parti care impreuna constituie propunerea completa, sa fie acceptata?”
Casuta cu “Nu” apare ca prima optiune, deasupra “Da”-ului.
Nici eu nu stiu ce s-a discutat, dar intradevar referendumul e o lipsa crasa de responsabilitate. Cam se poate deduce cum vor vota tinand cont ca guvernul i-a indopat cu lozinci (santaj, conspiratii, etc). Pana si buletinul de vot sugereaza prima optiune. Credeam ca votul populatiei la ultimele alegeri le-a dat mandat de negociere. Acum se spala pe maini si lasa totul pe seama altora (probabil majoritatea dezinformati si fara discernamant fin economic).
Probabil vor sa ramana la putere chiar daca tara se indreapta spre faliment. Argumentul ca nu ei au inchis negocierile va fi peste tot ci poporul.
Tipic pt o clasa politica (cunoastem si alte exemple) care de fapt i-a adus aici unde sunt. Cheltuirea atator sute de miliarde e un alt mare gest de iresponsabilitate. Au trait mai bine decat isi putea permite si acum a venit nota de plata (cu putina intarziere).
Mulți au interes ca Grecia să rămînă o zonă stabilă într-o zonă instabilă, sînt aproape de nordul Africii și de Siria. Sigur că au cheltuit mai mult decît trebuia, grecii știu f. bine că au atins acest nivel numai cu ajutor european, nu-s chiar așa de înguști la minte.
Mi se pare uluitor să forțeze negocierile la această limită, nu pot crede că fac asta fără niște informații că merită efortul și merită riscul.
Isi joaca cartile in stil agresiv-distructiv. Atat printr-o comunicare in media malitioasa cat si prin evidentiere a pierderilor creditorilor daca Grecia nu primeste in continuare suport. Cred ca joaca la cacealma, insa una cu revorverul pe masa. Mie mi se pare periculos de iresponsabila negocierea asta. Parca ar fi niste amatori care nu sesizeaza miza. Cand ai acumulat atatea datorii nu ar trebui sa iti mai permiti sa fi cocoș.
Responsabilitatea creditorilor e ca au continuat sa ii imprumute in continuare la grade atat de mari de indatorare. Pe de alta parte cand esti pus in fata unei decizii de a pierde banii prin falimentul debitorului si un nou imprumut pentru redresare te indrepti spre varianta 2. Problema vine cand acea redresare nu mai apare si tot pompezi banii in gaurile create de acesta.
Cand iti permiti sa platesti somaj 1000 euro 6 luni din an in fiecare an (vorbesc de muncitori in turism, nu manageri) si 14 pensii pe an atunci asta se cheama iresponsabilitate fata de natiunea ta si nesimtire fata de dei care iti dau bani.
Interesantă reacția Chinei.
China “vrea ca Grecia sa ramana in zona euro” si sa ajunga la un acord cu creditorii sai, a declarat premierul chinez Li Kequiang, aflat in vizita la Bruxelles, potrivit AFP.
“Ceea ce doreste China este sa vada o Europa unita, o Europa prospera si un euro puternic”, a declarat Li, deoarece “acest lucru nu serveste doar interesului Europei, ci si cel al Chinei” si restului lumii.
Cred ca o Europa prospera e una importatoare de marfuri (din China) si exportatoare de inverstiti (in China). “Drumul matasii” , proiectul de deschidere a unor artere comerciale, vine spre Europa, probabil cu intrare prin Grecia-Bulgaria.
Plus că un euro puternic poate fi întotdeauna o alternativă la dolar, pentru țări precum China care se luptă dpdv economic cu SUA.
O analiză BBC pe tema întrebării năucitoare de la referendumul grecesc. A se observa acolo exemplele de buletine de vot ale unor referendumuri din istorie, cu un stil similar de manipulare a votanților în direcția opțiunii preferate de stăpânire.
Ar fi nostim ca fiecare buletin de vot să aibe atașate cele două documente la care se face referire în întrebare (“Reforms for the completion of the current programme and beyond” și “Preliminary debt sustainability analysis”). Votantul să ia loc pe un scaun, să le citească și abia apoi să voteze 
Ei, China are interesele ei. Dacă situația nu ar fi tragi-comică, aș putea glumi spunînd că Grecia poate face cerere să intre în yuan-zone, Putin îi poate primi în rouble-zone. Mai au și alte alternative: Albania-Kosovo zone și, de ce nu, ISIS-zone.
O mare prostie acel editorial. N-oi fi eu economist dar să lauzi Grecia că n-a mărit TVA-ul în timp ce la ei cheltuielile și datoria publică au tot crescut, mi se pare o idioțenie. Și TVA mic, și evaziune fiscală enormă, și producție mai deloc. De unde dracu bani să plătești datoriile? Minuni nu există.
Ce e interesant aici? Hai să ne imaginăm că toate țările membre ale UE s-ar comporta la fel ca Grecia, ar acumula datorii și ar spune „na, nu vrem să plătim, ce-o să ne faceți?”. Faptul că ai TVA mic, dar datorii imense nu este și nici nu poate fi ceva de laudă. A, dacă ar fi avut 13 % și datorii mici ori datorii zero da, înțeleg.
Grecia că un exemplu extrem de prost, de neseriozitate și de gambling politico-financiar foarte periculos. Nu e vorba aici de a avea vreo simpatie pt instituțiile financiare, dar nici să stai și să stai și să aștepți… ce? Minuni? Bani din cer?
Criza actuală se va rezolva cumva, dar – pe termen mediu și lung – Grecia va avea de pierdut foarte mult. Nu cred că marile companii și marile sisteme bancare vor mai avea încredere să investească în Grecia, dacă ei au un asemenea comportament. Norocul lor este că nimeni nu vrea să mai creeze o problemă într-o lume cu alte mari probleme. Pe de altă parte, mi se pare o greșeală imensă să o tot lălăi ba cu Grexit, ba fără Grexit… iar cultivarea psihozei că, dacă iese Grecia din UE, vine sfîrșitul lumii mi se pare o altă mare tîmpenie. Să iasă, dacă asta li se pare o soluție. Am văzut însă că NU asta vor, știind foarte bine că, dacă ies, e belea mare de tot.
P.S. Autorul a pafarist. Poate avea simpatie pt Grecia, dar dacă voia analiză serioasă, putea compara Grecia cu țări precum Estonia, Letonia, Slovenia ori Slovacia, țări foste comuniste care, aderînd la zona euro, au strîns cureaua, au abordat chestiunea serios. Păi dacă și ei s-ar comporta ca grecii unde am ajunge?
Un euro mai slab nu e neaparat un dezavantaj. Pentru cei care au economii in euro apar dezavantaje evidente, insa pentru cei care exporta in afara zonei euro le ofera un plus de competitivitate (preturi mai mici raportate la moneda importatorului). Americanilor nu le prea convenea intarirea brusca a dolarului deoarece marfa lor era mai scumpa in comparatie cu marfuri din alte zone. Ca ex. cresterea preturilor Apple odata cu cresterea dolarului in asa masura incat nu mai era rentabil sa aduci produse din state ci sa le cumperi in Europa (ex nu e chiar adecvat intrucat vorbim de marfuri ale aceluiasi producator).
Dolarul se apropie de euro din cauza înjumătățirii prețului țițeiului, măsură politică pt a nu specula pe seama crizelor din lumea arabă. Ce ar fi fost dacă am fi avut azi 150 USD/baril?
Scăderea euro e o consecință speculativă firească, întreținută și de greci și de mulți alți speculanți din lumea asta mare. Zvonul că se duce Europa de rîpă dacă iese Grecia din zona euro este o tîmpenie, Grecia trage în jos zona euro (implicit și pe noi), nu o consolidează. Grexit are exclusiv un rol simbolic și e un semnal negativ că europenii nu țin în frîu problemele.
Asta ma irita si pe mine. Lipsa de respect pentru ceilalti parteneri (creditori sau colegi de uniune).
Grecia are de gestionat 2 probleme : falimentul si iesirea din zona euro. Chiar daca isi declara falimentul pot face ince parte din zona euro in anumite conditii. La fel si iesirea din zona euro se poate face fara faliment tot in anumite conditii.
O solutie rezonabila ar fi asumarea de catre creditori a unor pierderi procentuale din suma datorata fiecaruia si reesalonarea restului datoriei. Degeaba se insista pentru rambursarea integrala daca aceasta presupune o prelungire pe termen nelimitat a graficului de rambursare. Dar, probabil .aici sunt numeroase discutii daca toti vor pierde acelasi procent sau altii vor fi mai “norocosi” si procentul de pierdere suportat. Daca nu e consens intre creditori si in relatia lor cu grecii atunci totul e inutil. Cand se pun sumele platibile (cuprind si cele obtinute din “austeritate”) in balanta cu ratele de plata atunci se vede cat pot suporta grecii. Aici interesele partilor o sa tot incline balanta ba spre creditori, ba spre greci.
Guvernele Greciei au tot lalait-o cu reformele si reducerea evaziunii. Nimeni nu a vrut sa se sacrifice pentru a fece ceva pentru “natiune”, dar la nivel declarativ sunt plin de eroi pe toate meleagurile.
Politica Greciei a fost destul de clară în ultimele decenii: împrumuturi pt a ridica nivelul de trai și, în general, nivelul țării, una dintre cele mai sărace din Europa. Au reușit, mai ales din cauza intereselor strategice din zona NATO-UE și tot mai ales în perioada războiului rece.
Din 1990, lucrurile nu s-au schimbat din cauza inerției. Datoria Greciei e veche, mult înainte de introducerea euro. Atunci, în 2004, iar s-au închis ochii că, poate, lucrurile se dreg din mers. A contat și argumentul politic, simetria zonei euro, pe flancul sud, vest, central și nordic (fără Suedia și Danemarca, orgoliu scandinav de foste mari puteri).
Se pare că Tsipras nu are efectiv niciun as în mînecă, doar gambling, se pare cu acordul tuturor celorlalți.
Deviind putin de la subiect inspre niste conspiratii 
, banuiesc ca reducerea pretului petrolului a fost manevrata de americani si aliatii lor arabi pentru a lovi in 2 directii (bineinteles prin reducerea veniturilor) : producatorii arabi “reactionari” (gen Iran) si marele lor vecin de la vest (cel de peste stramtoarea Bering )