Pe 9 ianuarie 2007 Apple a dezvăluit lumii întregi iPhone, dispozitivul care, după părerea mea, a produs un impact mai mare asupra lumii IT decât a produs Mac-ul la vremea sa. Keynote-ul respectiv e unul dintre preferatele mele, cu un Steve Jobs în formă maximă:
A fost un produs colosal. După lansarea iPhone, companii consacrate precum Nokia au sucombat, dar au săltat companii inițial pe atunci mult mai modeste, precum Samsung.
Ei, lucrurile sînt mai complicate. Evident că, inițial, nu exista tehnologia unui touchscreen performant, dar mi se pare clar că Android avea deja structura de mai târziu, pe care a preluat-o și Apple – se văd clar iconițele în partea de jos etc. Imediat ce tehnologia a permis și Apple a ridicat ștacheta cu un touchscreen phone, ceilalți s-au conformat.
Mie mi se pare că toți lucrează pt toți, ceea ce e firesc. Un automibll va avea mereu 4 roți, un volan, tablou de bord și un motor. Că unele sînt mai bune și altele mai proaste, mai mici ori mai mari e altă poveste.
Strict istoric, primul meu device „deștept” a fost un Palm luat din State la sfîrșitul anilor ’90. A sucombat după ce Apple și Google au scos device-urile lor, se spune însă că, în spatele lui Palm, se afla Apple, care testa piața cu un produs de pionierat, dar pe care nu dorea să-și pună sigla. Palm era un p as înainte față de era Newton (vezi istoria și pozele pe Mactracker).
Deci, istoria e mai complicată un pic, dar cu Apple mereu în plutonul fruntaș.
Dacă acum folosim niște smartphone-uri performante, acest lucru este meritul lui Steve Jobs personal și al celor de la Apple. Dacă nu existau ei, astăzi probabil că Blackberry și Nokia ne vindeau în continuare niște telefoane cu butoane, care mai de care mai urâte.
Poate că pare exagerată afirmația de mai sus, însă în anii în care a fost conceput primul iPhone, industria telefoniei mobile era un domeniu controlat în totalitate de operatori. Aceștia dictau ce telefoane să fie vândute și la ce prețuri, preferând să subvenționeze telefoane ieftine, cu scopul de a atrage cât mai mulți abonați.
În acest peisaj, Steve Jobs a fost cel care a reușit să-i convingă prin 2005 sau 2006 pe cei de la AT&T să accepte parteneriatul cu Apple pentru comercializarea unui telefon cum nu mai văzuse nimeni. Șefii de la AT&T și-au dat acceptul bazându-se doar pe cuvântul și puterea de convingere a lui Jobs, pentru că nu au văzut cum arată un iPhone decât abia în decembrie 2006, cu o lună înainte de anunțul oficial. Noutatea acelei înțelegeri era faptul că Apple păstra controlul absolut asupra telefonului (software și hardware), AT&T neavând niciun cuvânt de spus în această privință. Mai mult, AT&T a trebuit să investească bani și timp pentru a implementa chestii gen visual voicemail, disponibile exclusiv pe iPhone.
În timpul negocierilor cu AT&T, Steve Jobs a discutat și cu cei de la Verizon, care nici n-au vrut să audă de o astfel de înțelegere.
Așadar nu cred că altcineva în locul lui Jobs ar fi putut să determine „îmblânzirea” unui colos precum AT&T. Nimeni din industrie nu avea la acea vreme puterea lui de convigere și nimeni nu avea în spate o companie precum Apple, care tocmai își dovedise din nou puterea de a inova, cu iPod și iTunes. În lipsa lor, nu cred că cineva și-ar fi bătut prea curând capul să facă niște smartphones adevărate fără butoane, de exemplu. Uitați-vă la demo-ul cu Android de mai sus. E publicat în noiembrie 2007, deci la jumătate de an după ce iPhone era deja pe piață. Cum își prezenta Google noul sistem de operare? Pe un telefon cu butoane și pe unul rudimentar cu touchscreen, pe care abia dacă foloseau facilitățile touch. Probabil că nici măcar atunci nu erau convinși că merită să renunțe la tastatura cu butoane, așteptând să vadă cum se vinde iPhone. De altfel, primul telefon oficial cu Android a fost HTC Dream, lansat în 2008, care arăta așa:
Iar smartphone-urile cu butoane au continuat să ducă o luptă inutilă cu iPhone, după cum puteți vedea aici, încă vreo doi ani după aceea. Unul dintre cei mai mari producători, Nokia, a murit pe baricade, nefiind în stare să înțeleagă în ce vremuri trăiește, deși i-a dus capul. Dacă nu era iPhone, probabil că vârful de lance al telefoanelor deștepte din ziua de astăzi ar fi fost o versiune îmbunătățită a acestuia:
Tudore, așa este. În același timp, procedînd în acest fel, Apple a încurajat comportamentul de tip mafiot al legării utilizatorului de o anume companie și ilegalul „locked phone”. am putea admite acest lucru dacă, automat, după 2 ani, telefonul ar fi descuiat automat, dar știm bine că nu este așa. Doar 3 țări din Europa interzic prin lege vînzarea de telefoane blocate pe o anume rețea (Italia, Belgia și, parcă, Estonia, nu-s sigur). Așa ar trebui să facă toate țările UE și așa ar trebui să facă și America. Încurajarea acestui procedeu nedemocratic și ilegal a proliferat și a condus la comporamente inacceptabile într-o lume democratică.
Din păcate, puterea companiei Apple + interesele altor companii mari precum IT&T ori, în Europa, Vodafone și Orange, au încurajat, nu descurajat acest procedeu care, în loc să fie stopat, a proliferat în defavoarea utilizatorilor, a noastră, a celor mulți. Ceea ce strigau protestatarii în urmă cu 2-3 ani, noi sîntem 99%, voi 1% nu a avut nici un ecou, cei 1% conduc lumea, nu cei 99%. Urmarea? Se vede, nu?
Din asemenea motive, m-am decis în urmă cu o lună să mă retrag din echipa de seed a Apple. Să facă alții, mai puțin scrupuloși și mai tineri.
Păi din câte știu s-a rezolvat treaba asta de câțiva ani: după ce se termină contractul ți-l deblochează la cerere.
Da… s-a rezolvat în sensul că, la achiziție, persistă comportementul descris. UNICUL MOD CORECT de a vinde un produs este unlocked, așa cum fac italienii și belgienii, nu cu șmecherii post-achiziție. Și așa cum a făcut la noi Cosmote > Telekom.
Aici nu e vorba de Apple, e vorba de orice companie mare care folosește metode de tip cartel, mafiot. Am avut experiența mea cu Orange, nu era vorba de vreun iPhone, ci de felul cum îți bagă pe gît un produs de care nu mai poți scăpa sub pretextul că ai contract pe 2 ani, Chiar dacă reclami produs necorespunzător ori funcționare necorespunzătoare, nu ai ce face, ești legat de ei. De ce face Orange asta? Simplu, fiindcă poate. Teoretic, ar trebui să-i dau în judecată, asta presupune avocat, bani etc. etc. Cine are timp de așa ceva pt o pagubă de, să spunem 300 de euro? Pe asta se și bazează, că fiecare individ în parte e slab, fiecare client luat separat e un nimeni, nu se poate opune monstrului miliardar.
Este și motivul pt care nu pot fi de acord cu felul în care s-a comportat și continuă să se comporte Apple, evident, sub ochii blînzi ai statelor care tolerează așa ceva, deși este evident ilegal și conform legislației americane și conform celei a UE.
Apropo de comportamentul Apple din ultimii ani, iată ce spun chiar mac-fanii americani:
„When Apple created the Mac App Store, the idea was that a central repository to find and publish apps would benefit both the Mac users and developers. Several years since then, it’s clear that the only party benefiting from this is Apple.”
(e-mail de la MacHeist)
Cu alte cuvinte spun ce spun și eu: Apple, I dislike what you have done.
Și astăzi sunt 8 ani de când primele iPhone au ajuns în magazine 